V-am povestit cum am aflat ca sunt insarcinata. Dupa cateva zile de asteptare, lunea, in 29 septembrie (2014), l-am vazut pe „Punct” la ecograf. Era prea devreme sa-l numim bebe asa ca a primit numele de „Punct” pentru ca era exact atat … cat un punct mic, mic, dar protejat la mami in burtica. Doctorita mea ne-a confirmat ca sarcina are 5 saptamani. Miercurea a venit dusul rece: sangerarile! Deja imi faceam tot felul de scenarii, insa doctorita m-a linistit spunandu-mi ca sunt reactii normale in primul trimestru de sarcina. Am primit ovule cu progesteron pe langa complexul de vitamine (Omnibionta) si acidul folic.
06 Octombrie 2014
„Punct” este deja un bebe de 5 mm. Cel mai impresionant lucru a fost sa-i vad inimioara in cei 5 mm. Incep sa fiu nerabdatoare si imi doresc sa-l vad cum se formeaza, sa arate a fat. Ma intreb cat o sa creasca pana la urmatorul consult. Incep angoasele. Ma gandesc la riscurile primului trimestru.
30 Octombrie 2014
Bebe a ajuns la 2 cm. Am vazut cum ii cresc manutele si piciorusele. Sunt foarte impresionata si incep sa-mi doresc sa-l tin in brate, ma intreb cum o sa arate, cu cine o sa semene, etc. In acelasi timp, angoasele se accentueaza. Vreau sa trecem cu bine de primul trimestru. Pe de-o parte, ma simt vinovata pentru ca am muncit mult in ultima perioada si seara ma simt foarte obosita. Mi-as dori sa scriu mai mult, mai in detaliu pentru ca astea 9 luni vor fi unice si, peste ani, vreau sa-mi aduc aminte de fiecare traire, sentiment.
In orice caz, bebe este foarte rezistent. Evenimentul pe care l-am pregatit in ultimele 4 saptamani m-a solicitat foarte mult: multa munca, stat la birou pana seara tarziu, stres, nervi, plansete, etc. Aseara rezultatul a fost pe masura. Am inceput pregatirea la sala pe la 10:00 dimineata si m-am pus in pat la 3:00. La 7:00 m-am trezit . Mi-am propus sa incetinesc ritmul pentru ca bebe are prioritate si nimic altceva. In plus, in urma cu cateva zile, m-am speriat foarte tare. Am avut o zi plina la munca si seara am plecat cu H. la cumparaturi. Din senin au inceput niste dureri foarte puternice sub burta. Imi venea sa plang de durere si … de frica. Imi era teama sa nu pateasca bebe ceva. Dupa ce am ajuns acasa si m-am intins m-au lasat si durerile, si fricile.
Stiu ca tot ce simt ii transmit si lui bebe. Perioada asta intensa la munca mi-a produs nervi nenumarati. De fiecare data cand simteam ca voi ceda, ma refugiam in baie si pret de cateva secunde vorbeam cu bebe. Il rugam sa ma ierte, ii promiteam ca data viitoare va fi mai bine … si a fost.
Sursa foto: Pinterest.