Nu vreau să știu!

De când am rămas însărcinată sunt mult mai activă pe facebook şi mult mai conectată la internet decât eram înainte (blogul e unul dintre motive).  Asta înseamnă că dau peste tot felul de persoane mai mult sau mai puţin informate, citesc lucruri pe care nu le ştiam, dar şi multe aberaţii. Nimic anormal până aici, nimic care să stimuleze creşterea tensiunii arteriale, cu excepţia unor aberaţii susţinute până în pânzele albe.

În această junglă virtuală există tot felul de specii. Cel mai tare mă deranjează categoria „Nu vreau să ştiu!”. E omul ignorant, frate cu Toma-Necredinciosul dacă îţi permiţi să-l scoţi din beznă cu vreun document sau sursă oficială, care ia de-a gata tot ce-i zice un alt individ pus, în viaţa reală, pe o poziţie superioară, cu sau fără competenţă, dată de o diplomă sau nici măcar. Aşa am dat astăzi (să fi trecut vreo săptămână, dar planetele nu s-au aliniat încât să pot transmite live) peste duşmanul lui Mafalda, adică o doamnă (după starea civilă că după limbaj nu aș băga mâna în foc) pentru care orice site sau blog era o simplă pierdere de vreme sau, cel mult, o formă pasivă de consum a timpului liber. În pierderea asta de vreme intra şi OMS (exprimat „OMS-uri”) detronat de puterea banului cu care îşi plătea lunar pediatrul să o informeze despre tot ceea ce i-ar putea folosi în raport cu pruncul din dotare. Aceeaşi doamnă susţinea pe un grup local de mămici că blogurile şi site-urile de orice fel sunt doar o pierdere de vreme, adică să ai la ce te uita pe ecranul telefonului când doarme copilul lângă tine şi eşti sătulă să priveşti tavanul. Din păcate, nu e singură în categoria „Nu vreau să ştiu!”.

Bineînţeles că nu toate blogurile sau site-urile oferă informaţii corecte, perspective interesante sau experienţe bune de aplicat în viaţa reală. Trebuie filtrate, dar trebuie să ai cu ce să o faci (și nu, nu-i vorba de bani). În cazul meu e cam aşa: scriu pe un blog (nici nu ştiu dacă ar trebui să mă numesc blogger), nu deţin adevărul absolut, dar încerc să vin cu informaţii şi experienţe care pot fi utile şi altor mămici (și nu numai). Recunosc că nu-s o fană a blogurilor foarte siropoase şi sentimentale, dar nici măcar alea nu mi se par inutile. Cam de peste tot avem câte ceva de învăţat … dacă vrem ori este de ajuns să ne bucurăm și de câte o delectare. Totuşi, cuvântul „inutil” e prea agresiv, prea ignorant.

Dacă găsesc pe vreun blog sau site o idee care cred că mi-ar fi de folos, dar nu-s sigură de esenţa ei, apelez la prietenul „Goagăl” să-mi sară-n ajutor. Uite aşa vine şi el cu vreo alţi 4-5 prieteni (oficiali sau pe aproape) şi reuşesc să descos iţele ideei pe care încercam să le aprofundez. „Goagăl” ăsta are şi prieteni oficiali, nu numai inutilităţi de umplut timpul.

Afirmaţiile ferme „Nu vreau să ştiu!”, „Nu mă interesează!”, etc. îmi depăşesc puterea de înţelegere. Sunt omul care nu vrea să accepte că un alt om refuză informaţia, cu atât mai mult dacă este vorba de un subiect care poate avea legătură, îi poate influența pe proprii lui copii. În momentul în care am devenit mamă mi-am activat toate antenele (şi alea care nu ştiam că le am) şi am încercat să absorb informaţii ce mi-ar fi putut fi de folos, din toate sursele posibile. Cu cât am acumulat mai multe, cu atât am fost capabilă să le triez, să înţeleg care şi de ce este corectă sau nu, bună de aplicat sau bună doar pentru îmbogățirea culturii generale.

Nimeni nu se naşte învăţat! Nu-i o ruşine să spui „Nu ştiu!”, dar e un mare păcat să zici „Nu vreau să ştiu!”. Să nu uităm că suntem părinţi şi modelăm oameni. Ideile şi atitudinile noastre le transmitem, inevitabil, copiilor noştri care la naştere au o tabula rasa şi pe noi. Noi le suntem reper, model, exemplu. Şi, la fel de inevitabil, dăm naştere unor reacţii în lanţ. Copilul care, cel mai probabil, va avea copii la rândul lui și va difuza atitudini asemănătoare cu cele adoptate de părinții lui.

Întâmplător, am găsit un citat al unui scriitor norvegian (Arne Garborg), care mi-a plăcut: „Cu bani poţi să ai orice, se spune. Nu, nu se poate! Poţi să cumperi mâncare, dar nu poftă; medicamente, dar nu sănătate; paturi moi, dar nu somn; cunoaştere, dar nu înţelepciune; strălucire, dar nu confort; distracţie, dar nu bucurie; colegi, dar nu prietenie; servitori, dar nu fidelitate; păr cărunt, dar nu onoare; zile liniştite, dar nu pace. Coaja tuturor lucrurilor o poţi obţine pe bani, dar nu sâmburele. Ăsta nu poate fi obţinut pe bani.”

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Surse foto: Veganrabbit.com; Quotesideas.com.