Cafeaua o bei rece în fiecare zi. Ai vrea să o bei caldă măcar o dată pe săptămână, în tihnă … De la bun început, ziua nu-ți priește.
Dușul durează 5 minute pe ceas, deși ai vrea să fie de 15 minute din când în când, fără să auzi că plânge copilul în tandem cu apa care curge.
Ți-ar plăcea să vezi un film cap-coadă și, când în sfârșit ajungi să-l vezi, adormi înainte de jumătatea lui ori copilul se trezește în punctul culminant al acțiunii.
Îți lipsesc conversațiile de cel puțin 15 minute legate cu un adult, fără să liniștești un plâns, să ștergi niște muci ori să răspunzi la “mamaaaa” din 30 în 30 de secunde.
Ai vrea să legi într-o noapte măcar 6 ore de somn, nu să le aduni în 2 nopți.
Nu începe bine ziua că aștepți să se facă seară, să culci copilul și să găsești puțin timp pentru tine, să respiri, să te deconectezi. Vrei ca ziua să se încheie când nici n-a început bine.
Visezi la un weekend în care să fii doar tu cu el, să rupi rutina, să te bucuri de el, de somn, de voi. Când ajungi să ai weekend-ul, te sufocă sentimentul de vinovăție.
Și timpul trece …
Copilul a crescut. Merge la grădiniță. A căpătat mult mai multă independență, iar noaptea doarme neîntors. Tu ești pe același pilot automat, în aceeași lipsă de timp, în aceeași rutină care te apasă: mic dejun, muncă, muncă, muncă, haine la spălat, haine de călcat, cină, spălat pe dinți, somn … „Ba nu! Poate câteva pagini dintr-o carte ori un episod din serialul pe care l-am început în urmă cu o lună. Mai bine nu! E prea târziu și sunt deja restantă la capitolul somn.”
A doua zi o iei de la capăt, cu apăsarea că nu ai fost acolo nici pentru copil cât ai fi vrut, dar nici pentru tine, să-ți bucuri sufletul cu alea câteva pagini citite. Somnul tot n-a fost de ajuns. Și iar o iei de la capăt …
Fiecare zi decurge la fel, în același ritm, cu activități la ore fixe, o rutină care te face să trăiești pe pilot automat. Toate mamele au experimentat cel puțin una dintre situațiile de mai sus. Eu le-am bifat pe toate. Probabil că e firesc. Nu știu și nici nu am vrut să mă gândesc care or fi fost “normale” și care nu, pentru că fiecare dintre noi avem normalitatea noastră, normalitatea fiind, până la urmă, o noțiune foarte relativă.
Să acționăm mai mult și să reacționăm mai puțin
Știți ce avem tendința să facem, dragi mame? Să lăsăm pilotul automat să ne conducă fără să trăim clipa prezentă. Reacționăm mai mult decât acționăm. Să trăim cu mai multă intenție, aliniați cu obiectivele, valorile și pasiunile noastre. Bine, să nu romantizăm prea mult lucrurile că e cât se poate de normal și de bun simț să vrei să îți culci seara copilul și să îți acorzi 30 de minute doar pentru tine. Asta nu te face o mamă mai puțin bună. Ce vreau să spun este că ar trebui să ne bucurăm mai mult de alea 30 de minute, să le savurăm cu adevărat, să le trăim, nu să le umbrim cu gândul că „numai 30 de minute îmi rămân, pentru că ar trebui să dorm”.
„Trebuie” există și va exista întotdeauna (yep, cam așa se prezintă viața de adult), dar „trebuie” nu trebuie să fie permanent … El se poate înlocui cu „vreau”. Pe scurt, eu vreau să mă bucur mai mult de fiecare zi … Să pun zilele într-o lumină mai pozitivă. Nu este cazul să o dăm în pozitivisme toxice (totul are o limită și niciun fel de extremă nu-i sănătoasă), dar uneori binele nostru ține de perspectiva din care privim lucrurile, de energia pe care o investim în momentele mici de peste zi.
Vreau să profit mai mult de momentul prezent, de ceea ce am, dar fără să-mi bag sub preș nevoile. Cred cu tărie că o mamă, un om cu nevoile împlinite este un om care se bucură mai mult de viață, care are ce să le ofere bun celor din jur. Nevoile mele trebuie să fie o prioritate, însă atunci când nu reușesc să mi le împlinesc cât și cum aș vrea, nu vreau să las frustrarea să mă domine.
Vreau ca regulile și rutinele să aibă excepții: ciocolată seara, ecran vizionat împreună înainte de somn, ieșit din casă și plecat în lume fără un plan stabilit, înghețată când afară e ger … nu știu. Completați voi lista. Acestea au fost primele lucruri care mi-au venit în minte. Nu totul trebuie să fie despre „trebuie să …”.
Așadar, haideți să decuplăm pilotul automat mai des, să trăim cu mai multă intenție, acționând mai mult și reacționând mai puțin, să ne bucurăm mai mult de astăzi, că nu se știe ce aduce ziua de mâine. Astăzi este tot ce avem! Ieri nu mai este, iar ziua de mâine nu ne aduce nicio garanție.
Gândurile așternute aici, despre clipa prezentă și pilotul automat din fiecare dintre noi sunt intențiile principale care aș vrea să-mi ghideze noul an. Să fiu mai prezentă! Să mă bucur mai mult de ceea ce am! Să găsesc frumosul fiecărei zile, chiar și atunci când ziua este mai mult gri decât roz.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.