Nu doar românii!

Nu mi-a plăcut niciodată să generalizez! Am avut senzația că generalizările ne bagă în niște casete mici, ne țin captivi acolo, cu o etichetă lipită în frunte, etichetă care nu ne aparține, pe care tot vrem să o spălăm, dar oricât te chinui, lipiciul ei se încăpățânează să rămână acolo ca pe un borcan pe care degeaba l-ai ținut la înmuiat peste noapte. Eticheta aia nu vrea să plece nicicum!

Aproape 7 ani i-am locuit în Luxemburg. Înainte de perioada asta, am locuit în 3 orașe diferite ale Transilvaniei, la diferite vârste. Am început să gust din ceea ce înseamnă viața cu adevărat abia când am ajuns la Cluj. Apoi, cum spuneam, am plecat în Luxemburg. Erau peste 150 de naționalități concentrate într-o populație puțin sub 500.000 de locuitori, așa că multiculturalismul era la el acasă. Aici fac o mențiune (importantă pentru kine). În Luxemburg, prima dată am fost discriminată de români. Între timp, am mai și călătorit. Nu mult, dar am ajuns în câteva locuri până la vârsta asta. Apoi, am revenit acasă și, pe când ne-am dezmeticit, ne-a lovit pandemia.

În toate aceste locuri, la vârste diferite, în situații distincte, am întâlnit o constantă: românii se pricep de minune să se desconsidere unii pe alții! Nicio nație din lumea asta nu cred că are această doză exagerată de dispreț la adresa conaționalilor ei, la adresa propriei țări! Avem această specialitate de a ne îndoi de tot ce-i bun și de a evidenția și trâmbița tot ce-i rău. Oare nu este și vreun bine de trâmbițat? Nu-i nevoie să ne vorbească alții de rău, că noi știm prea bine să o facem!

Sinceră să fiu, pe mine mă doare! Mi se pare nedrept când aud „Ca la noi la nimeni!”, „Numai românii fac asta!” sau „Doar în România se întâmplă asta!”. Cum spuneam, am umblat prin câteva locuri și nu, nu doar la noi se întâmplă. Nu-i România vreun loc ideal în care să trăiești, dar credeți-mă că nici alte locuri nu sunt atât de roz cum par din exterior. Să țineți minte că, în primul rând, motivațiile și experiențele care stau la baza alegerilor și părerilor noastre (+ a percepțiilor, aș îndrăzni să adaug) sunt diferite și, în al doilea rând, una este să fii turist într-o altă țară și alta este să locuiești acolo. Bine, ar mai fi și cei care sunt plecați și aleg să vadă doar rozul noii reședințe. Este o alegere, nu o realitate, că roz nu cred că-i viața niciunde!

Nu doar românii …

… sunt nesimțiți și nu toți românii sunt nesimțiți. Ideea este că am obosit să fie idealizați vesticii și românii să spună de români cât sunt ei de nașpa (n-am găsit un cuvânt mai elegant). Ei bine, când trăiești în străinătate sau când îți petreci vacanța în străinătate, îți dai seama că nici vesticii ăștia nu au toți niște maniere exemplare și vă spun eu sigur că nu-s doar câteva uscături într-o pădure de oameni civilizați.

… sunt gălăgioși. Rușii, nemții, arabii, italienii și mulți alții ne întrec în unele situații. Când ești la hotel, de exemplu, zici că tot etajul ar fi închiriat de ei.

… aruncă hârtii pe jos. 

… au golit magazinele când s-a anunțat pandemia.

… trag chiulul de la muncă. Vreți să știți cum stau lucrurile în Anglia? Concediul medical se pare că ar fi la îndemâna oricum, inclusiv după o noapte de beție.

… n-au grijă de bunurile publice. Mi se pare că francezii și-au făcut o specialitate din a-și descărca furia, dar și bucuria pe vitrinele magazinelor.

… cred în teorii ale conspirației și le dau mai departe. Răsfoiți presa, că sunt destui care o fac în lumea asta!

… se plâng din orice. Am cunoscut câțiva francezi, belgieni și nemți care sigur ne întrec. Nu degeaba spun francezii despre ei că sunt „des râleurs”.

…. fură. De la cel mai mic nivel până la cel mai înalt, nu doar românii fură! Presa poate fi din nou o sursă de edificare.

… sunt nepăsători. Am întâlnit destui oameni din țări considerate civilizate care n-au niciun fel de simț civic.

… discriminează. Problema este că românii se discriminează des între ei, în special în diaspora, dar nemții nu-s nici ei cel mai inclusive popor din câte există.

… încalcă regulile. Să luăm pandemia, de exemplu! Au apărut și în presa românească italieni care ieșeau la plimbare pe stradă când regula era ca toată lumea să rămână în casă. Ca la ei la nimeni, nu?

Și exemplele pot continua … Cred că ar fi util să facem diferența între inițiativele (sau lipsa lor) aleșilor statului, lipsa infrastructurii și investițiilor inteligente (avem câteva și din astea!) și identitatea noastră ca popor. Binele nu ni se pune în brațe și nici nu vine doar din vârful piramidei. Fiecare dintre noi am putea face rai din ce avem și, în acest sens, ne-ar ajuta puțin mai multă empatie, o gură mai puțin slobodă, un plus de pozitivism și mai puține prejudecăți. Poate că, cu aceste „ingrediente”, țara asta ar deveni un loc mai bun și românilor li s-ar mai spăla din etichete.

Alte articole din aceeași sferă: 

• Ce am în România și nu am avut în Luxemburg
• Lumea ne întreabă „De ce vă întoarceți?”. Noi răspundem.
• De ce am ales să ne întoarcem în România?
• Ce mică este lumea asta mare!

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.