Titlu: „Copilul tău. Părinții tăi. Tu”
Autor: Ioana Chicet-Macoveiciuc
Am văzut că această carte este foarte lăudată pe internet, în special pe Instagram, așa că mi-am dorit să o citesc. De fapt, nu doar asta m-a încurajat să o citesc, ci și faptul că, în trecut, am citit și alte cărți de-ale Ioanei și mi-au plăcut tare mult, de exemplu „Semn că te am”.
Înainte de a intra în detalii, vă las cuvintele autoarei despre carte.
„E important să ne aflăm și să ne spunem povestea, pentru că asta ne ajută să ne cunoaștem, să ne iertăm și să ne iubim, făcându-ne părinți buni și ființe umane conștiente și fericite. Am adunat în această carte tot ce am învățat în 9 ani de când sunt mamă și am descris drumul greu al vindecării mele după mulți ani de terapie, în speranța de a le fi de folos tututor mamelor care, ca și mine, trăiesc cu îndoiala că nu se descurcă prea bine, dar și cu dorința imensă de a-și călăuzi copiii pe drumul cel mai bun în lume. Lor vreau să le transmit că totul va fi bine, că se descurcă atât cât e omenește posibil și că sunt extraordinare.”
Primele pagini
După ce am citit cu sufletul la gură ultima carte a Ioanei, am început lectura acestei cărți cu câteva așteptări. Și parcă realitatea nu s-a potrivit cu așteptările mele în primele vreo 100 de pagini. Dacă mă întrebați, nu știu să vă spun de ce. De multe ori zic că unele cărți au nevoie să fie citite cu o anumită stare pentru a te putea bucura de ele, pentru a înțelege ceea ce vor să transmită, pentru ca mesajul să ajungă la tine. Poate că aceasta este explicația și în cazul meu. După primele 100 de pagini nu mi-a mai venit să o las din mână.
Subiectul cărții
Subiectul cărții nu este unul singur. Ioana Chicet-Macoveiciuc abordează mai multe subiecte în această carte, toate sub umbrela vieții de mamă, a vieții de cuplu și de familie. Nu este o carte cu „rețete” despre cum să-ți călăuzești copiii prin viață, ci detalierea unei călătorii personale, în care fiecare dintre noi ne vom regăsi într-o mai mică sau mai mare măsură. Este o cronică a unei familii cu 3 generații într-o Românie comunistă și postcomunistă, în care fiecare a făcut așa cum a știut mai bine, în condițiile impuse de vremuri.
Cartea este despre frici, durere și terapie, crize de furie, depresie și strategii de supraviețuire, despre limite, reguli și puțin mai mult despre părinți decât despre copii, un fel de balsam pentru suflet. Volumul este un soi de carte de parenting, dar fără prea multă teorie (autoarea face referire la câteva cărți de parenting care merită citite), un fel de manual pentru mame, cum să crească, odată cu copilul, femeia și mama din ele, să înflorească în noul rol în loc de a se stinge sub povara oboselii, cum să se uite în sufletul lor, să se înțeleagă mai bine și să ierte și să se ierte.
Este povestea adevărată a unei mame obișnuite, cum spune autoarea. Și de ce avem nevoie de astfel de povești? Pentru că avem nevoie, uneori (oricât nu am vrea să recunoaștem), de validare, să citim povești asemănătoare cu a noastră, pentru că avem nevoie de înțelegere și sprijin. Viața de părinte este un carusel cu curbe înalte și pante abrupte, cu emoții și stări de toate felurile. Și nu-i deloc simplu de gestionat. Nu vine cu un manual de instrucțiuni și nici cu vreo rețetă minune.
Cumva, cartea Ioanei mi-a adus aminte de volumul Kristinei Kuzmic, „Rămâi așa cum ești, dar mergi mai departe”, deși poveștile lor sunt diferite. Ambele volume au umor, multă empatie, povești reale, necosmetizate, un limbaj simplu, pe înțelesul tuturor.
Fie că sunteți sau nu mame, vă recomand cu căldură „Copilul tău. Părinții tăi. Tu”. Mai jos, vă las un pasaj din carte pe post de kind reminder. 🙂
„M-a ajutat enorm să-mi identific nevoile cele mai importante, cele care se cer împlinite și cele care, atunci când rămân ignorate, mă fac să sufăr, să fiu nervoasă, să mă simt nemulțumită.
Limitele personale sunt tot aici, în acest loc în care te uiți la ceea ce vrei tu, la cine ești tu, la ce-ți place și la ce nu.
Nu ești deloc egoistă dacă îți acorzi importanță, pentru că, oricât de mult ți-ai iubi copiii, soțul, familia, prietenii, tu ești cel mai important om din viața ta și singurul om căruia îi datorezi și îi poți oferi cu adevărat liniștea și fericirea.
În plus, atunci când tu ești bine, când sufletul tău e plin, atunci crengile tale sunt pline de fructe și ești pregătită să naști și altele, ca să poți fi sursă de bine pentru cei pe care-i iubești.”
Mi-ar plăcea să știu dacă ați citit cartea și ce impresie v-a lăsat. 🙂
Alte cărți pe care vi le recomand:
- „Rămâi așa cum ești, dar mergi înainte”
- „Copilul tău competent”
- „Povestea Faridei”
- „Curajul de a fi vulnerabil”
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.