Imi place sa cred ca avem o poveste atipica. Ne-am cunoscut pe malul marii si suntem impreuna din prima zi. Cand l-am vazut m-a trecut un fior din crestet pana in talpi. Probabil ca se numeste dragoste la prima vedere. Ne-am mutat impreuna dupa 7 luni de relatie. Am lasat totul pentru ca am crezut in el, in noi si nu m-am inselat.
Ne-am casatorit in luna iulie, luna in care implineam 3 ani impreuna. A fost nunta perfecta (poate ca am sa intru in amanunte alta data). Am fost inconjurati de familie, de prieteni dragi si de un amalgam de sentimente. Nu vroiam sa se termine, desi stiam ca ne asteapta o viata frumoasa impreuna. Si mai stiam ca vrem un bebe … cat de repede! Ne-am dorit sa fim parinti tineri.
Dupa o luna de miere intr-un cadru zen si paradisiac ma asteptam sa ne intoarcem trei, insa nu a fost sa fie. Pe la sfarsitul lunii septembrie (in 23 mai exact) aveam semne care ma faceau sa cred ca sunt insarcinata. Testul arata doua linii, dar una stearsa (Bun…si asta ce vrea sa insemne? Da sau Nu?). Am citit pe internet pareri in 3 limbi ca sa ma asigur ca raspunsul e universal valabil, dar tot nu m-am lamurit. Am facut alte doua teste in speranta ca voi avea un raspuns cat mai clar. Rezultatul a fost acelasi.
Nu avem farmacie nonstop, doar farmacie „de garda” asa ca, seara pe la 20:00, H. a hotarat sa mai cumpere un test si a specificat sa fie o marca diferita de celelalte doua (de parca chiar firma conta!). L-am facut a doua zi inainte sa merg la munca. A doua linie era putin mai intensa. Eram in al noualea cer, faceam deja calcule si planuri. I-am lasat lui H. cele 3 teste pe masa cu un bilet: „Iubire, cred ca ar trebui sa iti spun tati ?. Asta e testul de azi dimineata. Parca linia aia slaba e mai pronuntata decat aseara. Eu zic ca raspunsul e numai unul, insa luni mergem la medic si vedem. Te pupa a ta sotie insarcinata!”.
Medicul meu ma putea primi abia lunea. Era miercuri. Mai aveam de stat cu indoiala joi, vineri, sambata si duminica. Exclus! Joi dimineata inainte sa merg la munca am fost la un laborator de analize. Acolo stiam ca scap de dubii. La ora 16:00 a venit raspunsul: POZITIV! Imi doream sa fiu insarcinata, parca stiam ca sunt, insa tot m-au coplesit emotiile si lacrimile au venit cu ele. L-am sunat pe H. si atunci s-a declansat explozia de fericire.
Am ajuns acasa si am gasit un bilet (o foaie A4) lipit pe usa: „Nu e vis! Voi fi tata! Uauuu!”.
PS: Nu cred ca vreau sa stiu cam ce se gandea farmacista in seara in care H. a cumparat nu unul, ci trei teste de sarcina ?.
Sursa foto: Pinterest