6 ani …
Sunt 6 ani de când ea există în viețile noastre.
Se împlinesc 6 ani de când stăteam pe marginea patului din dormitor și nu știam dacă voi naște, dacă trec prin durerile nașterii ori dacă e firesc să mă doară toate, pentru că mă simțeam ca un elefant la cele peste 100 de kilograme pe care le aveam (da, nimic magic până aici).
Și, totuși, un travaliu de aproape 12 ore și o naștere complicată au dus la multă magie, la momentul în care corpul ei mic și cald a ajuns pe pielea mea. Acela a fost momentul în care totul s-a schimbat. A fost nevoie de o secundă pentru ca iubirea noastră să fie pentru totdeauna. Când spun a noastră, mă refer la noi 3. N-aș exclude nicio clipă bărbatul din ecuație! Magia n-a fost doar între noi două, între mamă și copil. El a fost acolo. M-a ținut de mână, am plâns, am râs și ne-am minunat împreună. Nașterea ei a fost ca un legământ pe care l-am făcut toți 3.
Sunt 6 ani în care n-a fost doar magie ori lapte și miere. Părințeala nu-i pictată doar în nuanțe de roz. Părințeala nu-i un status pe Facebook la aniversarea copilului cu “Pure joy and happiness!”. Părințeala nu-i pure joy. Cine zice asta, îmi vine greu a-l crede. Sunt zile gri, zile negre, zile roz, nopți nedormite, oboseală, frustrări, bucurii greu de descris în cuvinte, iubire nemăsurată și o trecere constantă de la extaz la agonie.
În 6 ani am adunat iubire, uimire, mândrie, fericire, dar au fost și momente grele, frici, durere, lacrimi și neputință. Și, cred eu, e firesc să fie așa. Părințeala face parte din viață și știm că viața nu-i doar un imens tort de ciocolată, dulce și însiropat, că-i și cu lămâi.
În ultimii 6 ani am învățat să fim părinți, să facem față provocărilor, să lucrăm mai mult cu noi pentru a fi mai buni cu fiecare zi care trece … și suntem abia la început de drum. Mai avem atâtea de învățat! Dacă există 2 constante în părințeală, cred că ele ar fi iubirea necondiționată și învățarea. Fiecare etapă ne provoacă la un soi de învățare … despre noi, despre dezvoltarea copilului, despre alegerile pe care suntem nevoiți să le facem.
Am avut 6 ani intenși, cu multe emoții și trăiri de tot felul. Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce ne-a fost dat să trăim, cu bune și cu mai puțin bune. Astăzi, când eu, mama, împlinesc 6 ani de când am acest statut privilegiat, sunt recunoscătoare pentru minunea de copil care mi-a modelat viața, mi-a servit cele mai dure și frumoase lecții, mi-a adus cele mai intense bucurii și m-a făcut să trăiesc frici pe care nu le-aș fi crezut posibile. Acești 6 ani îi pun sub semnul recunoștinței și aș avea foarte multe motive de enumerat.
E ziua ei și am scris destul de mult despre mine. Da, astăzi e puțin și despre mine, puțin și despre omul cu care am pornit la drum în urmă cu aproape 10 ani. Dar noi nu am fi fost astăzi mama și tata dacă nu exista ea, minunea noastră cu ochi albaștri. Astăzi o sărbătorim pe ea, omulețul care ne umple sufletele de bucurie, ne face să râdem din toată inima, ne topește cu dulceața și bunătatea ei, ne înseninează zilele cu inocența și sufletul ei pur. Pe lângă ziua ei, astăzi sărbătorim și 6 ani de mama și tata.
Nu știu unde s-au scurs 6 ani. Mă sperie viteza cu care trece timpul. Uneori l-aș opri, alteori l-aș da înapoi și sunt momente când l-aș ruga să-mi dea o secvență din ce va fi peste câțiva ani. N-am puteri magice și nu pot face asta. Singura super putere pe care pot să o am este să trăiesc momentul prezent, să ne bucurăm de ceea ce avem astăzi și, cu un strop de înțelepciune, să fim mai buni mâine.
Sunt tare mândră să fiu mama acestui copil minunat!
Copila mea, dacă vreodată vei citi aceste rânduri, să știi că nimic nu-i mai presus de tine. Ești soare, lună și stele!
La mulți ani, minunea mea cu ochi albaștri!
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.